complementar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. complémentaire)
Etimologie: (fr. complémentaire)
1. adj. care completează.
2. unghi ~ = complement (1); culori ~e = culori care prin suprapunere dau culoarea albă.
3. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date.