OK
X
candid, alb lucitor, curat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
candidas
2.
FR
blanc
pur
3.
EN
pure
white;
shining-white
4.
DE
reinweiß;
glänzend
weiß
5.
RU
белоснежный;
чисто-белый
6.
HU
tiszta
fehér
cinereu; sur; gri; cenușiu curat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cineraceus;
cinereus
2.
FR
cendré;
gris
cendré
3.
EN
ashy;
ashen;
cinereous;
ash-grey;
tephreous
4.
DE
aschfarben;
aschgrau
5.
RU
пепельносерый;
пепельный
6.
HU
hamuszürke,
hamvas
szürke;
deres
curățăciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (curăța + -iune)
1.
curățenie
a
sufletului;
puritate.
2.
(var.)
curățiciune.
curatelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. curatelle, lat. curatela)
1.
instituție
juridică
pentru
ocrotirea
intereselor
și
administrarea
bunurilor
unui
minor,
ale
unei
persoane
atinse
de
o
anumită
incapacitate.
curativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. curatif)
1.
care
vindecă
o
medicină
~ă
=
parte
a
medicinei
care
se
ocupă
cu
tratarea
și
vindecarea
bolilor.
curator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. curateur, lat. curator)
1.
persoană
care
exercită
atribuțiile
stabilite
printr-o
curatelă.
2.
cel
care
lichidează
o
firmă
falimentară.
3.
administrator
al
unei
case
memoriale.
4.
(var.)
(înv.)
curatore,
(pop.)
coratăr.
aeroterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérothérapie)
1.
metodă
de
tratament
al
unor
boli
bazată
pe
aerul
curat.
antiaritmic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiarythmique, lat. antiarythmic)
1.
(medicament)
profilactic
sau
curativ
în
aritmiile
cardiace.
asana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assainir, lat. sanare)
1.
a
înlătura
surplusul
de
apă
de
pe
o
suprafață
de
teren
prin
lucrări
hidrotehnice;
(p.
ext.)
a
curăța,
a
face
salubru.
2.
(med.)
a
elimina
un
focar
de
infecție.
3.
(fig.)
a
îmbunătăți,
a
redresa;
a
însănătoși.
4.
(ec.)
a
stabiliza
(moneda).
autofreză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + freză)
1.
(tehn.)
freză
autopropulsată
folosită
la
curățarea
drumurilor,
dezăpezire
etc.
autoperie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 +perie)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
perii
pentru
curățatul
străzilor.
baiț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Beize)
1.
produs
chimic
folosit
în
vopsitorie,
la
curățirea
unor
corpuri
de
lemn
sau
de
metal,
la
fixarea
coloranților
pe
fibrele
textile
etc.