Dictionar

esteticamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (it. esteticamente, cf. fr. esthétiquement)

1. din punct de vedere estetic; conform legilor, cerințelor de frumusețe; esteticește.
 

aliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.
 

anestetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. germ. anästhetisch, fr. anesthétique)

1. care nu are caracter estetic; lipsit de estetică; inestetic, urât.
 

antipiesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anti-pièce)

1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
 

autonomism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autonomisme)

1. tendință pentru autonomie; autonomie.
2. doctrină politică care susține dobândirea sau conservarea autonomiei politice a unei națiuni sau regiuni.
3. atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului.
 

barochist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. barocchista)

1. I. referitor la barochism, estetica barocă.
2. II. adept al barochismului.
 

cinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mișcare.
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacțiilor chimice.