OK
X
favoriza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. favoriser)
1.
a
fi
favorabil
(față
de
cineva
sau
de
ceva).
2.
a
acorda
(cuiva)
o
favoare,
a
sprijini
(abuziv)
pe
cineva.
defavoriza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. défavoriser)
1.
a
nu
mai
favoriza
pe
cineva;
a
lipsi
de
o
favoare;
(înv.)
a
defavora.
2.
a
priva
(pe
cineva)
de
un
avantaj
material
sau
moral
la
care
s-ar
putea
aștepta;
a
dezavantaja.
3.
a
afecta
funcționarea
sau
dezvoltarea
a
ceva.
4.
(var.)
(înv.)
a
desfavoriza.
5.
(antonim)
a
favoriza.
favorizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. favorisant)
1.
care
favorizează;
care
facilitează
apariția
unui
fenomen,
care
ajută;
favorabil,
(înv.)
favoritor.
2.
(antonime)
defavorizant,
(înv.)
disfavoritor.
favorizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (favoriza)
1.
acțiune
de
a
favoriza.
2.
(jur.)
~a
infractorului
=
ajutor
dat
unui
infractor
pentru
a-i
ușura
consecințele
infracțiunii.
avantaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. avantager)
1.
a
acorda,
a
procura
un
avantaj;
a
favoriza.
2.
(despre
obiecte
de
îmbrăcăminte,
culori
etc.)
a
reliefa
însușirile
fizice
ale
cuiva.
caprificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caprification)
1.
procedeu
horticol
constând
în
a
poleniza
smochinii
cultivați
de
la
cei
sălbatici,
pentru
a
favoriza
fructificarea.
caritativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caritatif, lat. caritativus)
1.
care
ține
de
caritate;
referitor
la
caritate;
caritabil.
2.
menit
să
aducă
ajutor
celor
mai
defavorizați.
clauză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)
1.
dispoziție
specială
sau
accesorie
inserată
într-o
convenție,
într-un
tratat,
contract
etc.
2.
~a
națiunii
celei
mai
favorizate
=
clauză
prin
care,
într-un
acord
internațional,
un
stat
recunoaște
altui
stat
în
relațiile
bilaterale
(de
credit,
financiare,
de
import-export)
aceleași
avantaje
și
privilegii
acordate
și
altor
state.
decorativism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. décorativisme)
1.
tendință
artistică
spre
elemente
pur
decorative,
estetică,
favorizând
arta
de
dragul
artei;
decorativitate,
estetism.
2.
(prin
general.)
exces
de
ornamentare;
(depr.)
frumusețe
superficială.
defavoriza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. défavoriser)
1.
a
nu
mai
favoriza
pe
cineva;
a
lipsi
de
o
favoare;
(înv.)
a
defavora.
2.
a
priva
(pe
cineva)
de
un
avantaj
material
sau
moral
la
care
s-ar
putea
aștepta;
a
dezavantaja.
3.
a
afecta
funcționarea
sau
dezvoltarea
a
ceva.
4.
(var.)
(înv.)
a
desfavoriza.
5.
(antonim)
a
favoriza.