Dictionar

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.
 

aortă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aorte)

1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii.
2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate.
 

bagatelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagatelle, it. bagatella)

1. lucru neimportant; fleac.
2. obiect de mică valoare.
3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2).
 

catod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cathode)

1. electrod negativ al unei surse de curent continuu (electrod din care, în sens convențional, pleacă curentul).
2. electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
3. (antonim) anod.
 

con 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cône, lat. conus)

1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.
2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață.
3. fructul coniferelor.
 

cucurbitacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cucurbitacées)

1. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc.