Dictionar

dreptunghic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dreptunghi + -ic)

1. cu unul sau mai multe unghiuri drepte.
 

catetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathète, gr. kathetos, vertical)

1. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic.
 

con 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cône, lat. conus)

1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.
2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață.
3. fructul coniferelor.
 

dreptunghiular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. rectangulaire)

1. în formă de dreptunghi sau de paralelogram dreptunghic.
2. (geometrie) califică figurile în care există un unghi drept.
 

echer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équerre)

1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.
2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren.
 

ipotenuză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypoténuse)

1. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.
 

lunulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lunule)

1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune.
2. ~ele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic.
3. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei.