riposta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. riposter)

1. a răspunde, a replica (prompt și cu energie).
2. a lua atitudine împotriva unei nedreptăți; a protesta.
3. (scrimă) a ataca imediat după ce a parat o lovitură.

ripostă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. riposte)

1. răspuns prompt și energic, replică; acțiune hotărâtă care respinge un atac.

contraripostă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-riposte)

1. (sport) acțiune ofensivă efectuată imediat după atacul adversarului; contraatac.

contra 3

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrer)

1. a contrazice, a riposta.
2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.
3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.

contraatac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-attaque)

1. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile.
2. (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă.

contraataca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. contre-attaquer)

1. a executa un contraatac.
2. a ataca imediat după respingerea unui atac advers.
3. (sport) a da o ripostă.

contralovitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-coup)

1. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare.

contraprocedeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + procedeu)

1. (sport) acțiune tehnică ca ripostă la (contra)atacul adversarului.

dezarma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările.