Dictionar

 
 
 
 

spiritual 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spirituel, lat. spiritualis)

1. care aparține spiritului.
2. intelectual, sufletesc.
3. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor.
 

tribulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tribulation)

1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.