interimar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. intérimaire)

1. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului.

interimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intérimat)

1. timp în care o funcție este exercitată de altcineva și nu de titular.

interindividual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interindividuel)

1. care se stabilește între indivizi; care privește relațiile dintre indivizi.

interinstituțional

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inter- + instituțional)

1. care reunește sau privește mai multe instituții.
2. legat de interacțiunea dintre mai multe instituții.

interior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)

1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.
2. (fig.) for ~ = conștiință.
3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.

interioritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intériorité)

1. caracterul a ceea ce este interior.

ad-interim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ad interim, între timp)

1. inv. care ține locul titularului; interimar.

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.

aneroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anéroïde)

1. (barometru) cu o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.

angiolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolithe)

1. concrețiune calcaroasă în interiorul angioamelor cavernoase.