chiulă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (cf. magh. külü)

1. trunchi de molid curățat de ramuri, destinat tăierii.

chiulangist, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (chiulangiu + -ist)

1. referitor la chiul, sustragere nemotivată de la o datorie, de la o obligație etc.

chiulangită

Parte de vorbire:  s.f. (argotic)  
Etimologie: (chiulangiu + -ită)

1. termen care desemnează o boală imaginară, folosită ca scuză pentru a justifica chiulul, sustragerea de la datorie etc.

chiulangiu, -ie

Parte de vorbire:  s.m.f. (familiar)  
Etimologie: (chiul + -angiu, cf. tc. külahçı)

1. persoană care în mod sistematic chiulește, se sustrage de la datorie.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acomodometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului.

adragant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.

afachie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphakie)

1. lipsă a cristalinului ochiului.

ambliopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amblyopie)

1. (med.) tulburare de vedere, numită și "ochiul leneș", manifestată printr-o diferență de acuitate vizuală între cei doi ochi.