Dictionar

etui

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étui)

1. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc.
 

conviețui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. convivere)

1. a trăi împreună cu cineva; a coabita.
 

disprețui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dispreţ)

1. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera.
 

supraviețui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. survivre)

1. a scăpa cu viață dintr-o nenorocire; a rămâne în viață după moartea cuiva.
2. a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

acvarist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Aquarist)

1. cel care se ocupă cu creșterea viețuitoarelor de acvariu.
 

acvaristică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aquaristik)

1. știința creșterii viețuitoarelor în acvarii.
2. pasiune pentru acvarii.
 

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

aerobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérobionte)

1. (biol.) organism care poate supraviețui și crește într-un mediu care conține oxigen; organism aerob, oxibiont.