policiclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polycyclique)

1. care prezintă mai multe fenomene de frecvență diferită.
2. (despre compuși organici) cu mai multe cicluri de atomi în moleculă.
3. (despre flori) cu mai multe verticile.

policier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. policier)

1. roman, film polițist.
2. (var.) polisier.

policistografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (poli- + cistografie)

1. metodă de diagnostic constând în expuneri radiologice succesive, pe același film, a vezicii urinare umplute și golite.

policitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pollicitation, lat. pollicitatio)

1. ofertă de a contracta, îndeplinind anumite criterii, care nu a fost încă acceptată.
2. (var.) policitațiune.

policitemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polycythémie)

1. poliglobulie.

consolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc.
2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină.

credență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. credenza, germ. Kredenz)

1. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați.
2. măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă.

policitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pollicitation, lat. pollicitatio)

1. ofertă de a contracta, îndeplinind anumite criterii, care nu a fost încă acceptată.
2. (var.) policitațiune.

poliglobulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyglobulie)

1. creștere a numărului de globule roșii din sânge; eritremie; policitemie.

sterină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Sterin)

1. (biochimie) alcool policiclic complex fără azot, cu greutate moleculară mare, răspândit în organismele animale (colesterol) și vegetale (ergosterol); sterol.

polisier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. policier)

1. (roman sau) film polițist.
2. (var.) policier.