OK
X
prompt, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prompt, lat. promptus)
1.
care
acționează
repede
și
la
timp;
expeditiv.
promptitudine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. promptitude, lat. promptitude)
1.
însușirea
de
a
fi
prompt;
rapiditate
și
punctualitate
în
executarea
unui
lucru,
într-o
intervenție
etc.;
(rar,
înv.)
nepreget,
(înv.)
promtitate.
2.
(var.)
(înv.)
promptitudă.
promptor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. prompter, fr. prompteur)
1.
aparat
pe
care
se
succed
pe
textele
citite
de
prezentatori
în
fața
unei
camere
de
televiziune,
caractere
afișate
pe
primele
poziții
ale
liniei
de
pe
ecranul
unui
calculator.
promptuar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. promptuaire)
1.
(livr.)
manual
prescurtat.
alert, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
care
este
vigilent,
atentiv.
2.
care
este
prompt,
agil
și
suplu;
vioi,
iute,
sprinten.
contră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre)
1.
lovitură
de
răspuns,
promptă,
pe
atacul
adversarului,
la
box,
scrimă,
lupte,
judo.
2.
acțiunea
de
a
contra
la
bridge.
expeditiv, -ă
Parte de vorbire:
adj. (adesea adv.)
Etimologie: (fr. expéditif)
1.
(despre
oameni)
care
rezolvă
lucrurile
repede
și
ușor,
fără
să
stea
mult
pe
gânduri;
iute,
prompt.
2.
(prin
ext.)
(despre
un
lucru,
mijloc
folosit
etc.)
care
permite
realizarea
rapidă,
eficientă.
3.
(despre
oameni)
care
tratează
superficial
lucrurile.
4.
(despre
fenomene,
procese
etc.)
care
se
produce
cu
repeziciune.
5.
(var.)
(înv.)
espeditiv.
fază
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (fr. phase)
1.
fiecare
dintre
aspectele
succesive
pe
care
le
prezintă
Luna
sau
unele
planete
în
timpul
revoluției
lor.
2.
fiecare
dintre
stările
succesive
ale
dezvoltării
unui
proces
din
natură
sau
din
societate;
etapă,
stadiu.
3.
a
fi
pe
~
=
(fam.)
a
fi
atent
și
a
acționa
prompt.
4.
interval
de
timp
în
care
are
loc
o
anumită
operație,
caracteristică
unui
ciclu
de
transformare.
5.
(fiz.)
fiecare
dintre
circuitele
componente
ale
unui
sistem
de
circuite.
6.
argument
al
unei
mărimi
care
variază
sinusoidal
în
timp.
7.
(chim.)
parte
omogenă
fizic
dintr-un
sistem
eterogen.
fulgurant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)
1.
înconjurat
de
fulgere.
2.
care
răspândește
o
lumină
vie
și
de
scurtă
durată.
3.
care
se
produce
foarte
rapid;
fulgerător,
prompt.
4.
(fig.)
care
impresionează
puternic
spiritul,
imaginația;
scânteietor,
pătrunzător.
lent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lent, lat. lentus)
1.
care
nu
este
iute
în
mișcări,
în
acțiuni,
care
nu
acționează
cu
promptitudine;
încet,
lin,
domol.
2.
califică
anumite
mișcări
lipsite
de
vivacitate.
3.
care
are
loc
într-un
timp
foarte
lung.
4.
(antonime)
iute,
rapid,
repede,
prompt.