recepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (receptor)

1. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc.

receptacul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réceptacle, lat. receptaculum)

1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere.
2. formație anatomică care primește sau conține ceva.
3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva.

receptacul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT receptaculum
2. FR réceptacle
3. EN receptacle
4. DE Receptaculum; Rezeptakel
5. RU ложе; рецептaкул; вместилище
6. HU vacok, virágvacok, fészekvacok

ANGI(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. angi/o/-, cf. gr. angeion „receptacul, înveliș”)

1. „vas anatomic (sangvin, limfatic), canal, receptacul”.

anteridie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthéridie)

1. organ, receptacul în care se găsește anterozoidul.

canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

capitul 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitule, lat. capitulum)

1. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul.

cinescop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kinescope, germ. Kineskop, rus. kineskop)

1. tub catodic pentru receptarea și redarea imaginilor în televiziune.

conopodiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. conopodium)

1. (bot.) receptacul floral de formă conică.