Dictionar

argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
 

cargou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cargo)

1. navă comercială destinată transportului de mărfuri; cargobot.
2. avion de marfă.
 

supercargou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. supercargo)

1. persoană ambarcată pe o navă comercială de către proprietarul mărfurilor în scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc.
2. delegat al marinei militare pe o navă comercială care face parte dintr-un convoi.
3. ~ aerian = avion de transport de mare capacitate.
 

argotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argotique)

1. care aparține argoului; referitor la argou.
2. tipic unui mod aluziv, trivial sau familiar de a vorbi.
 

argotism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argotisme)

1. cuvânt, turnură, expresie specifică argoului; expresie argotică.
2. mod de a vorbi care ține de argou.
 

argotist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argotiste)

1. lingvist specializat în studiul argourilor.
 

argotiza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. argotiser)

1. a vorbi în argou; a presăra cuvinte din argou în vorbire, scriere etc.
 

argotizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (argotiza + -ant)

1. care argotizează.
2. care are un vocabular argotic.
3. care folosește mult argou.
 

bananier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bananier)

1. adj. referitor la banane, care conține banane.
2. s. m. plantă tropicală arborescentă, cu tulpina subțire și înaltă, cu frunze late și alungite, în buchet în vârful tulpinii și cu fructe în ciorchine; banan.
3. s. n. cargou amenajat pentru transportul bananelor.