OK
X
caritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. charité, lat. caritas)
1.
atitudine
miloasă,
plină
de
generozitate
față
de
cineva;
filantropie.
precaritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précarité)
1.
caracterul,
starea
a
ceea
ce
este
precar.
anchetator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (după fr. enquêteur)
1.
cel
care
face
o
anchetă,
care
este
responsabil
cu
efectuarea
de
investigații
pentru
poliție,
o
companie
de
asigurări,
un
birou
de
asistență
socială,
o
organizație
de
caritate
etc.
2.
cel
care
este
responsabil
cu
realizarea
sondajelor
de
opinie.
3.
jurnalist
care
face
anchete.
caritabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. charitable)
1.
care
dă
dovadă
de
caritate;
care
ajută,
care
dă
de
bunăvoie;
milos,
generos.
2.
care
este
inspirat
de
caritate
față
de
aproapele
său;
care
își
are
izvorul
în
caritate;
caritativ.
3.
(antonime)
egoist,
inuman,
neomenos,
nemilos.
caritativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caritatif, lat. caritativus)
1.
care
ține
de
caritate;
referitor
la
caritate;
caritabil.
2.
menit
să
aducă
ajutor
celor
mai
defavorizați.
orfelinat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orphelinat)
1.
așezământ
de
caritate
destinat
creșterii
copiilor
orfani;
azil.
teologal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. théologal)
1.
care
se
referă
la
teologie;
teologic.
2.
se
spune
despre
principalele
virtuți
care
au
ca
obiect
pe
Dumnezeu
(credința,
speranța
și
caritatea).
3.
virtute
~ă
=
fiecare
dintre
cele
trei
virtuți
insuflate
de
Dumnezeu
(credința,
speranța
și
iubirea),
care
îi
permit
omului
să
stabilească
o
relație
cu
Sfânta
Treime,
fiind
dovada
prezenței
și
acțiunii
Duhului
Sfânt
în
facultățile
ființei
omenești.
anchetor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. enquêteur)
1.
persoană
care
efectuează
o
anchetă
pentru
poliție,
companie
de
asigurări,
organizație
de
caritate
etc.
2.
colaborator
al
unui
institut
de
sondare;
persoană
responsabilă
cu
efectuarea
sondajelor.
3.
jurnalist
care
realizează
anchete.
4.
(sinon.)
anchetator.