contingent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contingent, lat. contingens)

1. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.
2. s. n. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare.
3. totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ.
4. grup omogen de oameni.
5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.

contingenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contingenter)

1. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului.
2. a limita.

contingență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contingence, lat. contingentia)

1. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare.

contingentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contingentaire)

1. referitor la contingentare; contingențional.

contingențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. contingentional)

1. referitor la contingentare (acțiunea de a limita printr-o măsură administrativă cantitatea unui produs care poate fi importată, exportată sau distribuită într-o anumită perioadă); contingentar.

contingentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contingentaire)

1. referitor la contingentare; contingențional.

contingență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contingence, lat. contingentia)

1. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare.

contingențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. contingentional)

1. referitor la contingentare (acțiunea de a limita printr-o măsură administrativă cantitatea unui produs care poate fi importată, exportată sau distribuită într-o anumită perioadă); contingentar.

elibera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.

facticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facticité)

1. caracterul a ceea ce este factice.
2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenței; lipsa unei justificări raționale.

recrut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rekrut, rus. rekrut)

1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme.
2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare.