cortectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cortectomie)

1. rezecție a unei părți din scoarța cerebrală.

cortegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corteggio, fr. cortège)

1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai.
2. (fig.) șir, înșirare.

cortes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cortes)

1. organ reprezentativ în Spania și Portugalia feudală.
2. parlament în Portugalia (până în 1911) și Spania.

cortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cortex)

1. parte extremă a unor organe animale sau vegetale; scoarță.
2. ~ (cerebral) = scoarță cerebrală; ~ suprarenal = glandă corticosuprarenală.

CORTIC-, CORTICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cortic/o/-, cf. lat. cortex)

1. „scoarță, cortex”.

cortical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT corticalis
2. FR cortical
3. EN cortical
4. DE kortikal; auf die Rinde bezogen
5. RU корковое вещество
6. HU kérgi, kéregre vonatkozó

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.

adrenosteron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénostérone)

1. hormon al corticosuprarenalei, cu acțiune virilizantă.

afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.

aldosteron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldostérone)

1. hormon steroid secretat de granda corticosuprarenală.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.