OK
X
delega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déléguer, lat. delegare)
1.
a
atribui
cuiva
calitatea
de
delegat;
a
da
o
delegație.
delegat, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délégué, lat. delegatus)
1.
cel
împuternicit
cu
o
delegație.
2.
reprezentant
al
unei
organizații
politice
sau
obștești,
al
unui
stat
la
o
conferință,
la
un
congres
etc.
delegatar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délégataire)
1.
(cel)
care
deleagă,
care
dă
o
delegație.
delegație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délégation, lat. delegatio)
1.
împuternicire
de
a
acționa
într-un
anumit
fel
în
numele
cuiva.
2.
act
prin
care
cineva
este
desemnat
ca
delegat.
3.
grup
de
persoane
împuternicit
cu
o
misiune
specială.
administrator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. administrateur, lat. administrator)
1.
conducător
al
unui
serviciu
de
administrație;
intendent.
2.
~
delegat
=
persoană
împuternicită
de
consiliul
de
administrație
al
unei
societăți
să
conducă
societatea.
comisar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)
1.
persoană
însărcinată
cu
funcții
speciale
și
temporare.
2.
persoană
care
verifică
dacă
un
eveniment
sportiv
se
desfăsoară
conform
regulamentului.
3.
ofițer
de
poliție,
șef
al
unui
comisariat
sau
al
unui
birou
de
poliție.
4.
delegat,
împuternicit
(într-o
funcție,
într-un
rang).
5.
reprezentant
diplomatic
cu
rang
de
ambasator.
6.
membru
al
unei
comisii
internaționale
cu
caracter
tehnic.
7.
(în
fosta
U.R.S.S.,
până
în
1946)
persoană
împuternicită
de
guvern
cu
îndeplinirea
unei
munci
politice;
membru
al
guvernului.
8.
comandant
al
unui
comisariat
militar.
9.
~
de
bord
=
responsabil,
la
bordul
unui
pachebot,
de
servicii
pentru
pasageri,
de
realimentare
etc.
congres
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)
1.
reuniune
(inter)națională
în
care
delegații
și
invitații
dezbat
probleme
majore
de
ordin
ideologic,
politic,
științific,
profesional,
cultural
etc.
2.
organ
suprem
de
conducere
al
unor
partide,
organizații
de
masă
și
obștești.
3.
denumire
a
parlamentului
în
unele
țări.
4.
denumire
dată
unor
conferințe
internaționale
convocate
pentru
încheierea
de
tratate
de
pace.
5.
denumire
a
unor
partide
politice.
delega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déléguer, lat. delegare)
1.
a
atribui
cuiva
calitatea
de
delegat;
a
da
o
delegație.
delegat, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délégué, lat. delegatus)
1.
cel
împuternicit
cu
o
delegație.
2.
reprezentant
al
unei
organizații
politice
sau
obștești,
al
unui
stat
la
o
conferință,
la
un
congres
etc.
delegatar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délégataire)
1.
(cel)
care
deleagă,
care
dă
o
delegație.