OK
X
flexibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flexibilité)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
flexibil.
inflexibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inflexibilité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
inflexibil.
2.
(fig.)
fermitate,
tărie,
intransigență.
birocrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bureaucratie)
1.
ansamblul
funcționarilor
publici
cu
atribuții
administrative.
2.
sistem
administrativ
formalist
care
se
caracterizează
prin
încetineală,
greutate,
lipsă
de
flexibilitate,
incapacitatea
de
a
se
ocupa
de
cazuri
particulare
etc.
3.
formă
de
sistem
politic
în
care
puterea
reală
este
deținută
și
transmisă
de
către
administrație.
4.
(prin
ext.)
hârțogărie,
paperaserie;
ineficiență,
ineficacitate.
felinitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. félinité)
1.
caracter
felin,
ansamblu
de
comportamente
caracteristice
ale
pisicii.
2.
(literar)
care
are
flexibilitatea,
grația
și
viclenia
unei
pisici.
3.
suplețe,
agerime,
grație
(în
mișcări).
fluiditate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fluidité)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
fluid;
viscozitate
redusă.
2.
(fig.)
schimbare;
curgere;
mlădire,
flexibilitate;
cursivitate,
coerență.
pliabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. pliability)
1.
însușirea
de
a
fi
pliabil;
calitatea
de
a
fi
ușor
de
îndoit;
flexibilitate.
rigid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rigide, lat. rigidus)
1.
(despre
corpuri)
care
nu
se
deformează
sub
acțiunea
forțelor
exterioare;
lipsit
de
flexibilitate;
țeapăn.
2.
(tehn.;
despre
piese,
legături)
fix,
imobil.
3.
(fig.)
care
nu
admite
abateri;
sever,
neînduplecat,
intransigent.
suplețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. souplesse)
1.
însușirea
de
a
fi
suplu;
flexibilitate.
2.
(peior.)
pricepere
de
a
se
mlădia
după
împrejurări.
3.
cu
~
=
cu
dezinvoltură,
fără
efort.
4.
proprietate
a
unui
corp
solid
de
a
putea
suferi
mari
deformații
nepermanente
la
încovoiere
sau
la
torsiune
sub
solicitări
relativ
mici;
elasticitate.