Dictionar

nomenclatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)

1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc.
2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc.
3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme; (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial.
 

nomenclatură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomenclatura
2. FR nomenclature
3. EN nomenclature
4. DE Nomenklatur
5. RU номенклaтурa
6. HU névjegyzék, elnevezések jegyzéke
 

neonomenclatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (neo- + nomenclatură)

1. (depr.) categorie privilegiată a vârfurilor politice apărută după 1989.
 

nomenclatură binară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomenclatura binaris; nomenclatura binominalis
2. FR nomenclature binaire
3. EN binary nomenclature
4. DE binäre Nomenklatur
5. RU бинaрнaя номенклaтурa
6. HU binominális, kettős nevezékű
 

nomenclatura plantelor; fitonimie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phytonymia
2. FR nomenclature botanique
3. EN plant nomenclature
4. DE Pflanzenbenennung
5. RU номенклaтурa рaстений
6. HU fitonimia,növénynevezéktan, növénynévjegyzék
 

fitonimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytonymie)

1. nomenclatură a plantelor.
 

glosografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. glossographie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul gloselor; studiul unei limbi în raport cu glosarul, cu nomenclatura.
 

morfonim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. morphonyme)

1. (biol.) nume generic sau epitet specific utilizat în nomenclatura binomială, care implică caracteristici morfologice sau anatomice specifice taxonului astfel denumit (ex. Recurvirostra „cioc întors”, Balaeniceps "cap de balenă" et cetera).
2. (bot.) nume de plantă bazat pe caracterele morfologice ale acesteia.
 

nomenclator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nomenclateur, lat. nomenclator)

1. carte, broșură, listă care conține nomenclatura unui domeniu.
 

nomenclaturist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (nomenclatură + -ist)

1. cel care face parte din nomenclatură.
 

nomenclaturistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (nomenclatură + -istic)

1. privitor la nomenclatură.