rectifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rectifier, lat. rectificare)

1. a îndrepta, a corecta.
2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă.
3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina.
4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă.

rectificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rectifiable)

1. care poate fi rectificat.
2. (mat.) curbă ~ă = curbă a cărei lungime poate fi definită prin calculul integral.

rectificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rectificateur)

1. adj. care rectifică.
2. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări.
3. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice.

corigibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corrigible)

1. care poate fi corijat; care poate fi îmbunătățit prin corectare; corijabil.
2. care se poate supune corectarii, rectificarii; corijabil.
3. (antonime) incorigibil, necorigibil.

modifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. modificare)

1. tr., refl. a(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma.
2. tr. a rectifica, a corecta.

rectificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rectifiable)

1. care poate fi rectificat.
2. (mat.) curbă ~ă = curbă a cărei lungime poate fi definită prin calculul integral.

rectificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rectificateur)

1. adj. care rectifică.
2. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări.
3. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice.

resabota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. résabotage)

1. a rectifica înclinarea șinelor de cale ferată, după un anumit timp de exploatare.

rodaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rodage)

1. acțiunea, faptul de a roda; rodare.
2. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafețelor de contact în mișcare a două piese metalice asociate în funcționare.
3. operație prin care anumite mecanisme, (organe de) mașini etc. sunt supuse la diferite regimuri de funcționare, pentru a se obține o ajustare și o rectificare cât mai bună a suprafețelor de contact ale pieselor; timpul acestei ajustări.
4. perioadă de punere la punct.
5. (fig.) acțiunea de a pune treptat ceva la încercare, de a face pe cineva să dobândească experiență; adaptare progresivă.