Dictionar

autocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocéphale)

1. (religie) care se bucură de autocefalie; care se conduce singur; independent, (înv.) neatârnat.
 

independent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indépendant)

1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.
2. ~ de = fără a ține seama de...
3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.
4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.
 

pandantiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pendentif)

1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât.
2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă.
 

vertical, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. vertical, lat. verticalis)

1. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt.
2. ~a locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat.
3. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir.
 

hurduc-burduc

Parte de vorbire:  I. adv., II. interj.  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. II. imită zgomotul cuiva care se hurducă.
2. I. în mod zgomotos.
3. ca un obiect care, atârnat de ceva, se clatină.
4. (prin ext.) legat burduf.
5. (var.) hurdu-burdu, hurduf-burduf, hurdug-burdug, hurduji-burduji, hurduz-burduz.
 

aninăcios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anina + -cios)

1. care atârnă; atârnător.