Dictionar

-ASTENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. astheneia „debilitate, slăbiciune”)

1. „oboseală, istovire”.
 

-STENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -sthénie, cf. gr. sthenos „forță, putere”)

1. „putere, forță, energie”.
 

-TENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. tainia „bandă, panglică”)

1. „panglică, bandă”.
 

amiostenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyosthénie)

1. scădere patologică a forței musculare; atonie musculară.
 

anizostenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisosthénie)

1. inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi.
 

ASTEN(O)-, -astenie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

1. „oboseală, slăbire”.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

amazonomahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.
2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.
 

amiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înțelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
 

amical, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv., III. s.n.  
Etimologie: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prietenește.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
 

amicalmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. amicalement)

1. într-un mod prietenesc, cu prietenie; amical.
2. (antonim) neprietenește.