sicilian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sicilien, it. siciliano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia.
2. adj. referitor la Sicilia.
3. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de șah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată.
4. (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia.
5. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane.
6. s. f. vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
7. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice.

camorra

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camorra)

1. bandă de răufăcători, în Sicilia.
2. bandă de escroci; mafie.

mafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mafia)

1. organizație criminală secretă (din Sicilia); (p. ext.) grup de indivizi cu preocupări dubioase.
2. grup de persoane unite pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele.

sicilian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sicilien, it. siciliano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia.
2. adj. referitor la Sicilia.
3. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de șah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată.
4. (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia.
5. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane.
6. s. f. vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
7. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice.

vendetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. vendetta)

1. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară mai ales în Corsica, Sardinia sau Sicilia, antrenând familii întregi și care se transmite din generație în generație
2. stare de dușmănie, ostilitate, rezultată dintr-o insultă sau o crimă, între două familii, două clanuri etc.
3. (prin ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă.
4. (var.) (înv.) vendită, (înv.) vendetta.