Dictionar

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
 
 

asfixiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphyxiant)

1. (gaz) care provoacă asfixie; sufocant.
 
 
 

neca

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (lat. necare)

1. a ucide, a omorî prin sugrumare.
2. a înăbuși plante de cultură; a năpădi.
3. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a îneca.
4. (despre ape) a trage la fund, omorând prin asfixie.
5. (despre ape) a inunda.
 

asfixiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asfixia)

1. care a suferit o asfixie; sufocat.