OK
X
asfixie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)
1.
oprire
a
respirației
prin
strangulare,
respirarea
unui
gaz
toxic,
înec
etc.;
sufocare.
angină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)
1.
inflamație
a
faringelui
și
a
amigdalelor
care
împiedică
înghițirea
și
respirația.
2.
(expr.)
~
pectorală
=
boală
care
se
caracterizează
prin
dureri
în
regiunea
inimii
și
prin
accese
de
asfixie
și
care
se
datorează
unor
alterări
funcționale
sau
anatomice
ale
arterelor
coronare;
angor.
3.
(var.)
(pop.)
anghină.
asfixiant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. asphyxiant)
1.
(gaz)
care
provoacă
asfixie;
sufocant.
strangulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. strangulation, lat. strangulatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
strangula
și
rezultatul
ei;
strangulare.
2.
constricție
violentă
exercitată
asupra
gâtului
de
către
mâini
sau
prin
intermediul
unei
legături
(frânghie,
șiret
etc.)
și
provocând
în
general
moartea
prin
asfixiere;
strangulare.
3.
(prin
analogie)
senzație
de
strângere
de
gât
cauzată
de
o
emoție
puternică,
un
sentiment
exacerbat.
4.
(în
forma
strangulațiune)
ocluzie
intestinală.
5.
(var.)
strangulațiune,
(înv.)
strângulațiune.
tubaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. tubage)
1.
(med.)
introducerea
unui
tub,
rigid
sau
flexibil,
într-un
canal
sau
cavitate
naturală,
pentru
a
permite
trecerea
aerului,
pentru
a
introduce
substanțe
terapeutice
sau
alimentare,
pentru
a
colecta
sau
evacua
secreții,
sau
chiar
pentru
a
explora
organele
subiacente.
2.
(med.)
~
laringian
=
introducerea
unui
tub
metalic
în
laringe
în
caz
de
asfixie.
3.
(tehn.)
operație
constând
în
introducerea
unui
ansamblu
de
elemente
tubulare
metalice
într-o
gaură
de
foraj
sau
puț
pentru
a
susține
pereții;
cuvelaj.
4.
instalarea
unui
tub,
a
unei
conducte
într-o
cavitate,
pasaj
etc.
neca
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (învechit)
Etimologie: (lat. necare)
1.
a
ucide,
a
omorî
prin
sugrumare.
2.
a
înăbuși
plante
de
cultură;
a
năpădi.
3.
a
omorî
prin
înec,
prin
asfixiere
în
apă;
a
îneca.
4.
(despre
ape)
a
trage
la
fund,
omorând
prin
asfixie.
5.
(despre
ape)
a
inunda.
asfixiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (asfixia)
1.
care
a
suferit
o
asfixie;
sufocat.