Dictionar

cantitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quantitatif)

1. care se referă la cantitate, având proprietatea de a fi măsurabil.
2. (chimie) analiză ~ă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță; analiză care determină cantitatea (greutate, volum etc.) pentru fiecare dintre componentele unei substanțe, unui compus, a unui amestec.
3. (gramatică) (determinant) care indică o idee de cantitate.
4. (var.) cuantitativ, cvantitativ.
5. (antonim) calitativ.
 

acetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
 

acidizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. acidisation)

1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.
 

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.
 

adiționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. additionner)

1. a face o adunare, a face suma unei operații; a aduna.
2. a reuni mai multe cantități pentru a determina valoarea totală.
3. a adăuga un element la altul.
4. (antonime) a scădea, a reduce.
 

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

albuminometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. albuminometry)

1. determinarea cantității de albumină dintr-un lichid organic.