calitativ, -ă
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1. care se referă la calitate (adesea prin opoziție la cantitativ); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. (chimie) analiză ~ă = analiză care determină natura elementelor componente ale unui corp, fără a ține cont de proporții; determinarea componenților chimici ai unei substanțe.
3. (antonime) necalitativ, cantitativ.