calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. care se referă la calitate (adesea prin opoziție la cantitativ); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. (chimie) analiză ~ă = analiză care determină natura elementelor componente ale unui corp, fără a ține cont de proporții; determinarea componenților chimici ai unei substanțe.
3. (antonime) necalitativ, cantitativ.

arheometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + -metrie, fr. archéométrie)

1. disciplină arheologică care dezvoltă și utilizează metode de analiză fizică sau chimică și măsurători cantitative și calitative ale vestigiilor istorice.

biotic 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biotique)

1. adj. referitor la activitatea vitală.
2. produs prin activitatea organismelor vii.
3. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor.

calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. care se referă la calitate (adesea prin opoziție la cantitativ); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. (chimie) analiză ~ă = analiză care determină natura elementelor componente ale unui corp, fără a ține cont de proporții; determinarea componenților chimici ai unei substanțe.
3. (antonime) necalitativ, cantitativ.

cantitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quantitatif)

1. care se referă la cantitate, având proprietatea de a fi măsurabil.
2. (chimie) analiză ~ă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță; analiză care determină cantitatea (greutate, volum etc.) pentru fiecare dintre componentele unei substanțe, unui compus, a unui amestec.
3. (gramatică) (determinant) care indică o idee de cantitate.
4. (var.) cuantitativ, cvantitativ.
5. (antonim) calitativ.

dezvolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. disvolvere)

1. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.
2. a se extinde, a crește, a se mări.
3. (despre ființe) a evolua treptat.
4. tr. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăți cu principii, cu teze noi.
5. a expune pe larg, amănunțit.
6. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc.

electrograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrographe)

1. aparat pentru analiza calitativă a metalelor, aliajelor și minereurilor.