cantitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quantitatif)

1. care se referă la cantitate, având proprietatea de a fi măsurabil.
2. (chimie) analiză ~ă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță; analiză care determină cantitatea (greutate, volum etc.) pentru fiecare dintre componentele unei substanțe, unui compus, a unui amestec.
3. (gramatică) (determinant) care indică o idee de cantitate.
4. (var.) cuantitativ, cvantitativ.
5. (antonim) calitativ.

arheometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + -metrie, fr. archéométrie)

1. disciplină arheologică care dezvoltă și utilizează metode de analiză fizică sau chimică și măsurători cantitative și calitative ale vestigiilor istorice.

bilanț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bilanz)

1. tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice etc., la un moment dat.
2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite și cedate de organism.
3. (fig.) situație finală, rezultat al unei acțiuni.

calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. care se referă la calitate (adesea prin opoziție la cantitativ); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. (chimie) analiză ~ă = analiză care determină natura elementelor componente ale unui corp, fără a ține cont de proporții; determinarea componenților chimici ai unei substanțe.
3. (antonime) necalitativ, cantitativ.

cantitometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quantitomètre)

1. aparat de dozare cantitativă a energiei radiante.

caracteriogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractériogramme)

1. formulă de exprimare cantitativă a trăsăturilor caracteriale individuale.

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.