caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.

cornifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (corn + -ifica)

1. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase.
2. (fam.; despre femei căsătorite) a-și înșela soțul; a încornora.
3. refl. a se transforma în țesut cornos.

cornos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (corn + -os)

1. de natura cornului; dur, tare.
2. celulă ~oasă = celulă epitelială moartă; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase.

dezongulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désongler)

1. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale.
2. desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate.

helotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. helotomy)

1. excizie chirurgicală a unei excrescențe cornoase.

nervură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nervure)

1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva.
2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte.
3. bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion.
4. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența.
5. grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului.
6. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc.
7. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte.