betonier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bétonnier)

1. muncitor care face beton, care toarnă beton; betonist.

capotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. capotage)

1. accident în care un vehicul se răstoarnă, se dă peste cap, și ajunge cu capota în jos (și roțile în sus); capotare.

cofraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coffrage)

1. tipar de lemn sau de metal în care se toarnă betonul în stare fluidă.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

julep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. julep)

1. soluție de gumă arabică în apă, în care se amestecă un medicament activ.
2. băutură din whisky sau coniac și zahăr, aromată, care se toarnă peste bucățele de gheață și se garnisește cu mentă.

lingotieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lingotière)

1. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor.