Rezultate secundare (Imaginaţiei):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasme, gr. phantasma)
2. (fig.) imagine, privelişte neclară, ireală.
3. produs al imaginaţiei, himeră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fantastique, lat. phantasticus)
1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)
1. imaginație.
3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.
4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.
5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.
6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.
7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiction, lat. fictio)
1. închipuire, creaţie a imaginaţiei; reprezentare falsă produsă de imaginaţia cuiva.
2. latură specifică a creaţiei artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginaire)
1. adj. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
3. s. n. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat.
4. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia.