Dictionar

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

fantasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasme, gr. phantasma)

1. fantomă (1).
2. (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală.
3. produs al imaginației, himeră.
 

fantastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
4. (și adv.) extraordinar.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.
 

fantezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)

1. imaginație.
2. imaginație creatoare.
3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.
4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.
5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.
6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.
7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului.
 

ficțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiction, lat. fictio)

1. închipuire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva.
2. latură specifică a creației artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate.
 

imaginar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imaginaire)

1. adj. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
3. s. n. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat.
4. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia.