afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subția firele.

convertizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. convertissage)

1. îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu un gaz oxidant și fără folosire de combustibil.
2. transformare a curentului alternativ în curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor.

debura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débourrer)

1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor.
2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități.

decapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décapage)

1. acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapare.
2. operație care vizează curățarea unei suprafețe metalice, prin îndepărtarea oxizilor și a altor impurități care o acoperă.
3. acțiune de îndepărtare a stratului de lac sau vopsea care acoperă suprafața unui obiect din lemn.
4. tehnică de refacere ecologică a unui sol care constă în îndepărtarea unui strat de suprafață, fără a ajunge la orizontul mineral.
5. tratarea pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.

decapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décapant)

1. s. n. amestec de substanțe sau soluție pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităților pe suprafețe metalice.
2. adj. caustic și stimulant.

defecator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. défécateur)

1. (chimie) aparat pentru defecare, pentru evacuarea impurităților dintr-un lichid.