OK
X
microb
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. microbe)
1.
denumire
generică
dată
unor
microorga-nisme
vegetale
sau
animale
(bacterii,
ciuperci,
virusuri),
agenți
transmițători
ai
anumitor
boli.
inframicrob
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inframicrobe)
1.
microorganism
extrem
de
mic.
microbacterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. microbacterium)
1.
bacterie
extrem
de
redusă
ca
dimensiuni.
microbalanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. microbalance)
1.
balanță
de
laborator
foarte
sensibilă,
care
poate
cântări
cu
mare
precizie
cantități
foarte
mici,
de
ordinul
miligramului.
microbar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. microbar)
1.
(fizică)
unitate
de
măsură
a
presiunii,
egală
cu
a
milioana
parte
dintr-un
bar;
barie.
microbarograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. microbarographe)
1.
barograf
pentru
înregistrarea
variațiilor
mici
și
rapide
ale
presiunii.
microbaterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (micro1- + baterie)
1.
baterie
electrică
minusculă.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
aeroscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroscope)
1.
aparat
cu
probe
de
aer,
supuse
unui
examen
microbiologic.
aeroscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)
1.
investigare
a
condițiilor
atmosferice
prin
examenul
microbiologic
al
aerului.
aglutinină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agglutinine)
1.
anticorp
care
se
formează
în
sistemul
reticular
și
limfocitar
prin
administrare
de
vaccinuri.
2.
denumire
dată
unor
substanțe
specifice
(anticorpi)
conținute
în
anumite
seruri,
substanțe
care
provoacă
aglutinarea,
fie
a
anumitor
microbi,
fie
a
globulelor
roșii.
aglutinogen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agglutinogène)
1.
substanță
proteică
din
compoziția
microbilor
și
a
globulelor
roșii
care
produce
aglutinina.