microb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microbe)

1. denumire generică dată unor microorga-nisme vegetale sau animale (bacterii, ciuperci, virusuri), agenți transmițători ai anumitor boli.

inframicrob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inframicrobe)

1. microorganism extrem de mic.

microbacterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. microbacterium)

1. bacterie extrem de redusă ca dimensiuni.

microbalanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microbalance)

1. balanță de laborator foarte sensibilă, care poate cântări cu mare precizie cantități foarte mici, de ordinul miligramului.

microbar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. microbar)

1. (fizică) unitate de măsură a presiunii, egală cu a milioana parte dintr-un bar; barie.

microbarograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microbarographe)

1. barograf pentru înregistrarea variațiilor mici și rapide ale presiunii.

microbaterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + baterie)

1. baterie electrică minusculă.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

aeroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroscope)

1. aparat cu probe de aer, supuse unui examen microbiologic.

aeroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.

aglutinogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglutinogène)

1. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina.