OK
X
penat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
pinnatus;
pennatus
2.
FR
penné
3.
EN
empennate;
pinnate;
plumate
4.
DE
gefiedert
5.
RU
перистый
6.
HU
szárnyas,
szárnyalt,
szárnyasan
penat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. pennatus, fr. penné)
1.
în
formă
de
pană.
2.
(despre
frunze)
cu
nervurile
pornind
perechi
dintr-o
nervură
centrală;
(despre
frunze
compuse)
cu
foliolele
dispuse
de
o
parte
și
de
alta
a
unui
ax
comun.
penați
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. penates)
1.
pl.
zei
ai
casei
la
romani;
statuile
acestor
zei.
2.
(fig.)
cămin,
casă
părintească.
PENATI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. pennati-, cf. lat. pennatus „cu pene”)
1.
„crestat,
penat”.
penatifid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pennatifide)
1.
(despre
frunze
penate)
cu
diviziuni
care
ating
jumătate
din
lățimea
limbului.
penatiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. pennatiforme)
1.
în
formă
de
pană;
plumos,
peniform.
penatilobat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pennatilobé)
1.
(despre
frunze
penate)
cu
crestături
lungi.
acantă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1.
plantă
erbacee
decorativă,
cu
frunze
mari,
penate,
grupate
în
formă
de
spic.
2.
motiv
decorativ,
care
stilizează
frunza
acestei
plante.
3.
apofiza
spinoasă
a
vertebrelor.
achiu
Parte de vorbire:
I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1.
I.
bilă
de
încercare
la
jocul
de
biliard,
desemnând
persoana
care
începe
partida.
2.
(reg.)
baston
special
de
lemn,
cu
care
jucătorii
lovesc
bilele
de
biliard;
tac.
3.
II.
plantă
erbacee
aromatică
din
familia
umbeliferelor,
cu
frunze
mari,
penate,
cu
flori
albe,
cu
un
rizom
gros,
globulos
și
cărnos,
cultivată
ca
plantă
culinară;
țelină
(Apium
graveolens).
bipenat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bipenné)
1.
(despre
frunze
compuse)
cu
pețiolurile
dispuse
de
două
ori
penat.
2.
(botanică)
se
referă
la
o
frunză
penată
ale
cărei
foliole
sunt
ele
însele
penate.
3.
(entomologie)
care
are
două
aripi;
dipter.
bipenatifid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bipennatifide)
1.
(despre
frunze
compuse)
cu
limbul
divizat
în
mai
multe
segmente
dispuse
penat.
bipenatipartit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. bipennatipartitus)
1.
(despre
frunze
compuse)
penat
partit
cu
lobi
din
nou
penat
partiți.
larariu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. lararium, fr. laraire)
1.
altar,
în
interiorul
caselor
romane,
unde
se
păstrau
statuetele
larilor
și
penaților.