Dictionar

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

hidromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. hydromantia, fr. hydromancie)

1. pretinsă artă de a prevesti viitorul prin cercetarea apei.
 

meteoromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. météoromancie)

1. pretinsă artă de a prevesti viitorul pe baza observării fenomenelor meteorologice.
 

oracol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.
 

predicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédiction, lat. praedictio)

1. operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen; previziune.
2. prevestire; profeție.