Dictionar

selecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sélectionner)

1. a face o selecție; a selecta.
 

preselecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. présélectionner)

1. a selecționa în prealabil.
 

selecționabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (selecţiona + -bil)

1. care poate fi selecționat.
2. (spec.; și s.) (sportiv) care îndeplinește condițiile valorice de a fi ales să participe la o competiție.
 

selecționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sélectionné)

1. ales; de calitate superioară.
2. (s. f.) echipă sportivă din jucători aleși prin selecționare din mai multe echipe.
3. (despre animale și plante) obținut prin selecție artificială.
 

selecționator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (selecţiona + -tor)

1. cel care lucrează în domeniul ameliorării speciilor prin metoda selecției.
 

arhivotehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhivă + -tehnie)

1. ramură a arhivisticii cu probleme științifice, juridice și practice ale selecționării, organizării și valorificării documentelor.
 

aspirant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., rus. aspirant)

1. cel care tinde, năzuiește la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret.
 

autoreglare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoregla)

1. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj.
2. proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat.
 

bibliografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bibliographieren)

1. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații.
 

concurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concours, lat. concursus)

1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiție sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție.
4. a-și da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.
 

docimazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. docimasie, gr. dokimasia)

1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.
2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.
3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II).