Dictionar

SEMEIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. semeion „semn, amprentă”)

1. „semn, simptom”.
 

semem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sémème)

1. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme.
 

semestrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semestriel, lat. semestrialis)

1. care ține un semestru; care se petrece în fiecare semestru.
 

semestru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semestre, lat. semestris)

1. perioadă de șase luni consecutive.
2. jumătate dintr-un an școlar (universitar).
 

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.
 

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
 

aldin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. aldino)

1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.
 

alineat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.