Dictionar

 

învălătucitură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (învălătuci + -ură)

1. învălătucire, învălătucit.
2. (fig.) încurcătură.
 
 
 

uitucenie

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (uituc + -enie)

1. lipsă de memorie sau de atenție; nebăgare de seamă; uitucie, uituceală.
 

butucărit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (butuc + -ărit)

1. (istorie) dare care se percepea viticultorilor în Țările Române după numărul butucilor de viță-de-vie.