Dictionar

tunică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. tunica, fr. tunique)

1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani.
2. haină bărbătească de uniformă.
3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
4. membrană care acoperă corpul unor animale marine.
5. înveliș membranos al unui organ vegetal.
 

tunica sporului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tunica; paries sporae
2. FR tunique; paroi de la spore; membrane de la spore
3. EN tunic; wall of the spore
4. DE Schale; Sporenwand
5. RU туникa; стенкa споры
6. HU tunika, héj, köpeny
 

tunicat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tunicatus; involucratus
2. FR tuniqué; revêtu
3. EN tunicate; wrapped; clothed; coated
4. DE umhüllt; eingehüllt
5. RU окутaнный
6. HU köpenyes, héjas, beburkolt, felbőr (kalapé és tönké)
 

tunicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. tunicatus, fr. tuniqué)

1. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

chilocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chylocèle)

1. acumulare de chil în tunica vaginală.
 

chiton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiton, gr. khiton)

1. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation.
 

clav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clavus)

1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă.
2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani.
 

dalmatică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franței.
3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.
 

efod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphod)

1. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii.