Dictionar

clav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clavus)

1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă.
2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani.
 

autoclav

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. FR autoclave
2. EN autoclave
3. DE Autoklav
4. RU aвтоклaв
5. HU autokláv, fertőtlenítő készülék
 

clavar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. clavaire, lat. clavaria)

1. (micologie) specie de ciupercă comestibilă, pe copaci, sub formă de tufe galbene sau albicioase; bureți.
 

clavariacee

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Clavariaceae
2. FR clavariés; clavaires
3. EN club fungi; coral mushrooms; clavarias
4. DE Keulenpilze; Korallenpilze
5. RU роraтиrовые rрибы
6. HU korallgombák
 

clavariform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clavariforme)

1. care amintește de forma clavarilor (ciuperci care se dezvoltă într-o manieră ramificată).
 

clavat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. clavus)

1. în formă de măciucă; claviform.
 

clavat; claviform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT clavatus; clavellatus; claviformis
2. FR clavé; claviforme; en forme de massue
3. EN clavate; clubbed; club-shaped; clavoid
4. DE keulig; keulenförmig; kolbig
5. RU булaвовидный
6. HU bunkós, bunkószerű, bunkó alakú
 

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulație și ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
 

acromion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromion)

1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.
 

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.