tămăduicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (tămădui + -cios)

1. care se poate tămădui, vindeca; vindecabil, (înv.) vindecăcios.
2. (antonim) nevindecabil.

gheriser, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. guérisseur)

1. cel care pretinde că vindecă, care profesează vindecarea prin mijloace empirice; tămăduitor, vraci.

incubație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incubation, lat. incubatio)

1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor.
2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici.
3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli.
4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare.

șamanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamanisme)

1. ansamblu de credințe și practici magice constituind forme de mistică primitivă ale religiei unor populații din America de Nord, Asia de Nord și insulele Oc. Pacific, prin cultul strămoșilor, credința în spirite bune și rele, în farmece, ritualuri de tămăduire prin dansuri, stări de extaz etc.

agresivitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aggresivitas
2. FR agressivité
3. EN aggressiveness
4. DE Aggressivität
5. RU arресивность
6. HU agresszivitás, támadékonyság

ataca

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT afficere
2. FR attaquer; affecter
3. EN attack; affect
4. DE befallen; angreifen
5. RU порaжaть; нaпaдaть
6. HU támad, megtámad

gazdă (pentru ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hospes; nutricius
2. FR hôte
3. EN host
4. DE Wirt
5. RU хозяин
6. HU élő organizmus, amelyet a parazita megtámad és amelyből táplálékát szerzi, gazdanövény