VELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. vélo-, cf. lat. velox „iute, rapid”)

1. „alergare, iuțeală, viteză”.

velobol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. veloball)

1. joc cu mingea pe biciclete de construcție specială, golurile marcându-se cu roata bicicletei.

veloce

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. veloce, fr. véloce)

1. adj. inv. sprinten, ușor; iute.
2. adv. (muz.) repede, iute.

velociped

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vélocipède)

1. vehicul cu două roți, asemănător cu bicicleta, roata motoare, în față, fiind mult mai mare.

velocipedist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. velocipédiste)

1. cel care circulă cu velocipedul.

velocitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vélocité, it. velocitá)

1. repeziciune, iuțeală; agilitate.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.

aeronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene.

aerotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérotechnique)

1. adj. referitor la aerotehnică.
2. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor.

anticabraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + cabraj)

1. dispozitiv pentru reducerea tendinței de cabrare a locomotivelor electrice și Diesel electrice.

antigrevist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + grevist)

1. îndreptat împotriva grevelor.