Dictionar

întreținut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (întreţine)

1. adj. (despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior.
2. adj., s. m. f. (cel) care este în întreținerea altei persoane de sex opus (cu care trăiește în concubinaj).
 

demimondă

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. demi-monde)

1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
 

gigolo

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. gigolo)

1. s. m. bărbat tânăr întreținut de o femeie mai în vârstă decât el.
2. tânăr elegant, dar cu moravuri dubioase.
3. adj. de o eleganță suspectă.
 

imago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imago)

1. ultimul stadiu, adult, în metamorfoza insectelor.
2. (psihan.) reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, ce se referă la un personaj cu care subiectul a întreținut relații.
 

mentenabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maintenabilité)

1. proprietate a unui produs de a fi întreținut și reparat cu ușurință.
 

oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.
2. sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreținută de oxigen și acetilenă.
 

pensionar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pensionnaire, germ. Pensionär)

1. cel care primește o pensie.
2. cel întreținut într-un ospiciu sau azil.
3. deținut într-o închisoare.
4. persoană care stă în pensiune la cineva.