incub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incube, lat. incubus)

1. demon masculin despre care se presupunea că abuzează de femei în somn.
2. (jur.) persoană care are un ascendent puternic asupra altei persoane (sucub), pe care o poate sugestiona.

incuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incuber)

1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen.
2. a (se) supune operației de incubație (2).

incubație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incubation, lat. incubatio)

1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor.
2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici.
3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli.
4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare.

incubație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incubatio
2. FR incubation
3. EN incubation
4. DE Inkubation; Ausbrütung; Bebrütung; brüten
5. RU инкубaция
6. HU inkubáció, lappangás

incubator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incubateur)

1. instalație amenajată special pentru incubația (2) artificială a ouălor de păsări sau pentru dezvoltarea, în condiții optime, a prematurilor la vivipare.

autoselector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- +selector)

1. incubator pentru clocitul ouălor de pește.

delitescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délitescent)

1. care prezintă delitescență.
2. (despre țesuturi) care are proprietatea de a se dezagrega prin absorbție de lichid.
3. (despre tumori) care dispare subit.
4. (despre un parazit) care este în incubație.

delitescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délitescence)

1. dezagregare a unui corp, țesut etc. prin absorbție de apă.
2. dispariție subită a unei tumori, a unei inflamații.
3. perioada de incubație a unui parazit.

eclozionator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclosionnateur)

1. compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din ou.

incuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incuber)

1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen.
2. a (se) supune operației de incubație (2).

incubator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incubateur)

1. instalație amenajată special pentru incubația (2) artificială a ouălor de păsări sau pentru dezvoltarea, în condiții optime, a prematurilor la vivipare.