OK
X
dispărea
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. disparaître)
1.
a
nu
se
mai
vedea,
a
ieși
din
câmpul
vizual.
2.
a
se
pierde,
a
pieri.
3.
a-și
înceta
existența,
a
se
stinge.
4.
a
muri,
a
deceda.
disparent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dispărea, după aparent)
1.
care
este
pe
cale
să
dispară;
în
stare
de
dispariție.
dispareunie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dyspareunie)
1.
(med.)
dureri
violente
în
timpul
actului
sexual
la
femeie;
algopareunie.
2.
(antonim)
eupareunie.
aneantiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. anéantir)
1.
tr.
a
distruge
în
întregime,
a
nimici.
2.
refl.
(fig.)
a
se
spulbera,
a
dispărea.
cenogenetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cénogénétique)
1.
(biol.;
despre
caractere)
care
dispare
în
perioada
adultă.
2.
de
origine
recentă.
critic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. critique, lat. criticus)
1.
referitor
la
critică.
2.
bazat
pe
critică,
care
folosește
critica.
3.
referitor
la
un
moment
de
criză;
care
anunță,
determină
o
criză,
o
schimbare;
dificil,
periculos.
4.
aparat
~
=
totalitatea
notelor
lămuritoare
făcute
de
un
editor
la
editarea
unui
text.
5.
ediție
~ă
=
ediție
a
unui
text
(clasic,
vechi)
însoțit
de
aparat
critic.
6.
(fiz.)
stare
~ă
=
(sau
punct
~)
=
stare
a
unui
fluid
în
care
dispare
diferența
dintre
starea
lichidă
și
cea
gazoasă.
delitescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délitescent)
1.
care
prezintă
delitescență.
2.
(despre
țesuturi)
care
are
proprietatea
de
a
se
dezagrega
prin
absorbție
de
lichid.
3.
(despre
tumori)
care
dispare
subit.
4.
(despre
un
parazit)
care
este
în
incubație.
dispariție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. disparition)
1.
faptul
de
a
dispărea;
pieire,
stingere;
moarte.
dizolva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. dissolvere)
1.
tr.,
refl.
(despre
un
corp,
o
substanță)
a
(se)
dispersa
într-un
lichid,
într-un
gaz,
obținând(u-se)
o
soluție
omogenă.
2.
(despre
o
societate,
o
adunare
etc.)
a
(se)
desființa,
a-și
înceta
activitatea.
3.
refl.
(fig.)
a
înceta
să
mai
existe;
a
dispărea.