Dictionar

falconiforme

Parte de vorbire:  s.n. pl. (s.f. pl.)  
Etimologie: (fr. falconiformes)

1. (ornitologie) ordin de păsări răpitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi și ciocul încovoiat: șoimul, uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin.
 

lamelirostru, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. lamellirostre/s/)

1. I. (despre păsări) care are ciocul bordat de lamele.
2. II. (ornitologie) subordin de păsări palmipede, al căror cioc este bordat de lamele (lebădă, rață, gâscă etc.); anseriforme.
 

moa

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Moa)

1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă să zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.
 

palmipede

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. palmipèdes)

1. (ornitologie) grup de păsări înotătoare cu picioarele palmate (ex. rața, gâsca, pelicanul, pescărușul); anseriforme.
2. (la sg.) pasăre din acest ordin.
 

regurgitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régurgitation)

1. (med.) revenirea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greață sau efort; regurgitare.
2. revărsarea unei conducte, rezervor de apă etc. prin deschiderea sa.
3. (mamalogie) mod de digestie specific rumegătoarelor, prin care alimentele sunt date afară pentru a fi mestecate și înghițite a doua oară.
4. (ornitologie) returnarea alimentelor deja ingerate pentru a-și hrăni puii sau pentru a se apăra.
5. (var.) regurgitațiune.
6. (antonime) ingurgitare, ingurgitație.
 

saxicolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. saxicole, cf. lat. saxum „stâncă” + colere „a locui”)

1. (ornitologie) pasăre insectivoră cu penajul cenușiu deschis pe spate, cu pântecele galben, gușa ruginie și aripile negre.