Dictionar

insensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insensible, lat. insensibilis)

1. lipsit de sensibilitate; nesimțitor; (fig.) nepăsător, rece.
2. imperceptibil.
 

insensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insensibilité, lat. insensibilitas)

1. lipsă de sensibilitate fizică; nesimțire.
2. lipsă de sensibilitate psihică; lipsă de interes față de tot; fără sensibilitate sufletească; nepăsare; impasibilitate.
3. (anton.) sensibilitate.
 

insensibilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT insensibilitas
2. FR insensibilité
3. EN insensibility
4. DE Unempfindlichkeit
5. RU нечувствительность
6. HU érzéstelenség, érzéketlenség
 

insensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insensibiliser)

1. tr. a face să nu simtă nicio durere, a face insensibil; a amorți.
2. tr., refl. a (se) face insensibil.
 

insensibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. insensibiliza, fr. insensibilisation)

1. acțiunea de a face insensibil la durere; rezultatul acestei acțiuni.
 

insensibilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. insensibilisateur)

1. care produce insensibilitate, care anesteziază.
2. s.n. aparat sau substanță care servește la insensibilizare.
 

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.
 

anestezia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anesthésier)

1. (med.) a face insensibil la durere prin anestezie; a provoca o anestezie.
2. (fig.) a face pe cineva indiferent, insensibil.
 

anestezimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anesthésimètre)

1. aparat pentru măsurarea cantității de anestezic inhalat.
2. aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o regiune a corpului.
 

anodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anodynie)

1. (med.) insensibilitate la durere, lipsă a durerii (păstrând însă celelalte sensibilități: tactilă, termică).
 

antimagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimagnétique)

1. insensibil la câmpuri magnetice; care rezistă câmpurilor magnetice.
 

blanc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.